Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

joi, 29 ianuarie 2015

Nesimtirea basescului – cit … CASA! Sau casa … cit nesimtirea! Dar o fi doar atit?


 De neinteles bunavointa nelimitata a „pisicutului” Ponta fata de cotoiul alfa, caruia i-a pus la dispozitie o lista cu locuinte care mai de care mai opulente, demne cu adevarat de un mare fauritor de neam si tara, din care sa-si aleaga. Din lista mai lipsea doar Casa Poporului, fiindca era umpic ocupata. Cam degeaba, fie vorba intre noi, dar ocupata!
Stupoare insa: nesimtitul national se declara nesatisfacut!
Intr-o tara atit de saraca, in care atit de multi oameni locuiesc in citiva metri patrati de persoana, acest individ nu se multumeste cu sute de metri patrati, cu un confort si un lux care, pentru imensa majoritate a romanilor sint lucruri vazute doar in filme.
Unii spun ca sint semnele unei boli mintale. O fi, nu ma pricep. Si nu stiu daca asta ar exclude o neamprostie uriasa.
Numai ca acest gest, care, cu siguranta, face ca popularitatea fostului chirias de la Cotroceni sa se prabuseasca de tot, m-a facut sa-mi pun o intrebare la care va invit sa meditati: cit de greu ar fi ca, la un moment dat, o anumita lege sa fie „imbogatita” cu vreo 2 rindulete, nesemnificative si nebagate in seama. Ca de-un exemplu:
„fostii sefi de stat isi pot cumpara locuinta in care locuiesc, la pretul de inventar.” (sau alta formulare similara) Pentru cei care, poate, zimbesc neincrezatori, amintesc ca basescu a cumparat, legal, casa din Mihaileanu cu fo 19.ooo de coco.

Isi pregateste marinelul un tun de proportii, cu ocazia retragerii?

vineri, 9 ianuarie 2015

Sint liber sa terfelesc ceea ce aproapelui meu ii este sacru?

Sa fiu foarte bine inteles: sint oripilat de cele intimplate la Paris, fiindca niciodata, in nicio imprejurare, nimeni nu are dreptul sa ia viata cuiva. Cel putin asa ne invata crestinismul, cel atit de murdarit, atit de scuipat, atit de injurat de „jurnalistii” (?) de la „Charlie Hebdo”
“Sa nu ucizi”! – spune porunca a 6-a a religiei cu care libertarienii asa-zisului umor si-au facut bocancii. Cu trist umor le-a raspuns soarta!
Nu e lipsit de interes faptul ca macularea valorilor, principiilor si simbolurilor  crestine si musulmane nu se petrecea prima oara sau sporadic. Se pare ca era chiar o prezenta cvasipermanenta in “creatiile” caricaturistilor cu pricina, ceea ce deschide o noua perspectiva: aceea a faptului ca “productiile” lor
se si vindeau, deci aveau un public – tinta despre care ne putem pune intrebari destul de incomode, dar importante!
Pentru a raspunde, totusi, intrebarii din titlu, cred ca ar trebui plecat de la una din definitiile posibile ale libertatii: dreptul de a face absolut orice, atita vreme cit nu ingradesti sau lezezi, astfel, dreptul celui de linga tine de a face acelasi lucru. Privita prin aceasta prisma, batjocorirea valorilor spirituale ale altuia nu poate fi o exercitare a libertatii tale, nici macar a libertatii de exprimare, ca forma particulara de libertate.
Cit despre incercarea unora de a profita de destinul tragic al acestor oameni pentru a repune pe tapet asa-zisa lege „Big Brother”, ea este complet nejustificata! In primul rind, fiindca nu poti asigura un drept (la libera exprimare, chipurile) luind cetatenilor un alt drept ( acela la viata personala, la intimitate). In al doilea rind, fiindca atacul criminal din capitala Frantei nu a avut ca tinta dreptul la libera exprimare, asa cum se trimbiteaza. In al treilea rind, fiindca cel putin unul dintre atacatori ar fi trebuit sa fie, oricum, in vizorul celor in drept, anumite indicii clare fiind cunoscute de multa vreme. Asadar, se pare ca nu din cauza lipsei unei asemenea legi nu s-a putut preveni atacul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca victimele atacului constientizau, ele insele, ca isi asuma, prin ceea ce fac, niste riscuri mari!

Poate ca evenimentele sint prea proaspete si informatiile confuze sau contradictorii. Probabil, in zilele urmatoare vor aparea elemente noi, de natura sa intareasca, sau poate dimpotriva, sa rastoarne, judecatile preliminare. Un lucru este, insa, clar: nu putem apara democratia cu mijloace nedemocratice!

joi, 1 ianuarie 2015

Iohannis s-a intors la meditatii! Acum, insa, nu mai da, ci ia!


Dupa ce si-a luat tara inapoi, tovarasul politruc Iohannis, anticomunist PFA, si-a luat si meditator. Invidios, probabil, pe LUCRUL BINE FACUT, de MRU, cu averea Gojdu, cu tezaurul Romaniei de la Moscova sau rezervele de cupru ale tarii (problema pe care n-a mai apucat s-o finalizeze), Iohannis l-a chemat linga el pe omul de incredere al lui basescu. Va fi, fara indoiala, un alt lucru bine facut, mai ales ca e vorba de o functie onorifica. Adica neretribuita.
Aici, Iohannis a comis-o, probabil tot din goana nebuna dupa imagine. 
Findca, stie tot prostul, chiar si eu, adica, faptul ca nimic din ceea ce e gratis nu-i degeaba!

Si-atunci, cum si din ce va fi, totusi, platit MRU? Nu cumva din ... meditatii anterioare?