Ba mirlane, poporul roman, daca te-a votat, te-a votat presedinte, ba, nu imparat!!!

Tineti minte 3rei cuvinte:

CAPRA VECINULUI MOARE, DAR NU SE PREDA!!

duminică, 31 octombrie 2010

Il stii pe Radescu, ala de la zece? Taie-i, ma, si NET-ul doua zile!

Probabil ca mitingul de miercuri poate fi considerat un esec, avind in vedere ca nu si-a atins declaratul obiectiv. Totusi, prin prisma conditiilor meteo suficient de potrivnice, frig, burnita si chiar reprize mici dar siciitoare de ploaie, prezenta manifestantilor a fost suficient de consistenta, pe parcursul multor (prea multor, as spune) ore de miting.

Daca e sa meditam un pic la cele intimplate, cred ca aspectul cel mai semnificativ ce trebuie retinut este stradania disperata a puterii de a impiedica niste oameni sa-si exprime liber parerile, daca acestea sint critice, in evident dezacord cu propaganda portocalie.

Dupa includerea presei in rindul posibilelor amenintari la adresa sigurantei nationale, dupa incercarile de a impiedica participarea masiva la miting, nu ma indoiesc ca vom mai avea si alte surprize de acest gen. Sper sincer sa ma insel!

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Asa s-a vazut ...





vineri, 29 octombrie 2010

In fata steagului!

A.S. (Un fel de cheia sol!) 
Am scris rindurile astea la intoarcerea de la mitingul din 27. Acum probabil nu le-as mai putea scrie. Au insa, si ele, dreptul la viata, asa ca ... iata-le! De ce abia acum, veti afla intr-una dintre  postarile viitoare!
In anii copilariei, cartile lui Jules Verne mi-au stat la capatii. Una dintre ele, „In fata steagului!”, desi nu printre cele mai citite ale marelui vizionar, m-a impresionat puternic. E vorba acolo de un savant francez, aproape nebun, care pune in slujba unor pirati descoperirea sa epocala, o arma infailibila. Cind un convoi de nave de razboi ii ataca pe pirati, savantul distruge cu arma sa, unul cite unul, pe atacatori. Numai ca vine rindul unei nave FRANCEZE sa atace. La catargul ei se inalta incet flamura rosu-alb-albastra, o toba rapaie si o goarna suna onorul la drapel. Savantul, nebun si genial dar, inainte de toate, francez, recunoaste sunetul goarnei si culorile sfinte. Mina ii tremura, ochii ii inoata in lacrimi si gestul ucigas se fringe. Incapabil sa loveasca o particica din tara sa, alege sa se autodistruga, impreuna cu piratii.
O sa va intrebati ce m-a apucat. E simplu!
De multe zile incoace, exact asta ne povestesc liderii opozitiei: ca in ultimul ceas, in ultima clipa, se vor gasi, printre PDL-isti unii care se vor ridica macar la nivelul fostului demnitar comunist  Tudor Postelnicu si vor recunoaste, macar in forul lor interior, acelasi lucru. Si nu doar atit, dar vor si actiona in consecinta. Ti-ai gasit!
Sigur, am fost naivi. Am fost prea visatori. Nu-i nimic, noua ne trece! Lor …
 P.S. O sa revin si cu citeva poze de la miting, facute doar la sugestia - telefonica - a Theodorei.

miercuri, 27 octombrie 2010

Bucuresteni, SI NOI sintem romani!

Vom astepta, iarasi, sa faca altii, in locul nostru, ceea ce e mai greu?

Iata, cei din provincie sint impiedicati sa vina la Bucuresti; unii angajati sint amenintati cu disponibilizarea, in cazul in care vor manifesta. 

Si totusi, cei mai multi dintre ei vor face chiar imposibilul si vor participa miine, in strada, la proteste. Vor veni de la zeci sau sute, poate chiar multe sute de kilometri. 

Noi, cei de-aici, care n-avem altceva de facut decit sa traversam strada, sau sa mergem citeva statii cu tramvaiul sau autobuzul, vom prefera, iarasi, sa stam la caldurica?

Oare cum se vor simti cei care vor sta dupa perdele si vor privi in strada? Dar cei care vor urmari, la televizor, cum altii incearca, si pentru ei, sa  mai dea Romaniei o sansa?

E timpul! TOTI IMPREUNA! Pentru copiii nostri. Pentru parintii nostri. Pentru noi insine!

DESTEAPTA-TE, ROMANE!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Udrea promite locuri de munca NOI create!

Cindva, demult, invatam ca, daca o femeie iti zice NU, asta inseamna POATE. Si daca iti zice POATE, asta inseamna DA. 

Udrea i-a zis lui Ciudatu direct DA. In consecinta, s-a infiintat la postul nasului, pentru a disemina, de acolo, un mesaj optimist, desi usor crizat.

Bineinteles ca am ciulit urechile, curios sa aflu ce-a pierdut Ciudatu. Victore, stai linistit: n-ai pierdut nimic.

Am aflat, in primul rind, ca lucrurile merg prost din cauza de „greaua mostenire”. Ceea ce banuiam. Apoi, ca toti banii se duc in pensii si salarii. Taindu-le, vom avea bani sa investim, ceea ce va insemna locuri de munca noi create. Cum de ce „noi create”? Fiindca e la prural, de-aia! Si cam atit … Noroc cu biata Lupea, care a salvat interviul cu un panseu in nota personala. „Basescu a spus ca femeile, in general, n-au nicio sansa sa cistige presedintia Romaniei” – a amintit ea. Concluzia (tot a ei): PDL-ul e usor misogin!!

E drept, parca ceva nu se leaga...  Sau a vrut ea sa spuna ceva, subliminal, asa?

miercuri, 20 octombrie 2010

Un foarte solid motiv de suspendare!

Duminica, intr-o emisiune la PROTV, Traian Basescu a fost intrebat „Cat credeti ca ar trebui sa castige un roman ca sa traiasca bine?” Inca presedintele tarii, el n-a stiut sa raspunda. Ai zice ca, de fapt, el nici nu stie ce le-a urat romanilor, ca sa-l voteze.

Evident, Basescu nu stie nici cit i-ar trebui unui roman DOAR ca sa traiasca!

Ma intreb: n-are cine sa-l informeze sau nu-l intereseaza? Sigur, e doar o intrebare retorica…

Da, presedintele trebuie sa fie un om foarte bine informat. Dar daca el nu stie lucrurile vitale pentru romanul de rind, degeaba ar sti ce vorbesc politicienii intre ei, ziaristii cu mogulii, cu cine se mai culca X sau Y sau cine ia spaga o damigeana cu palinca. Din punctul meu de vedere, nu-si respecta fisa postului si statutul de presedinte, ca garant al Constitutiei!

marți, 12 octombrie 2010

Raspunsul ve (II)

 

(Urmare)

Si iar sincera ca sa-ti zic, ma mira mirarea ta uimitoare, si nu-nteleg ce nu-ntelegi ! Ca doar cu o revizie tehnica toate sintem datoare, de la duamna pin’ la teava. Mai ales cind ne strofocam sa tinem pasul cu vremile, adica sa ne modernizam. Asa ca pe telefonista de la Rade Tot n-o mai pune la inima, ca face si ea ce poate, saraca. Si daca te mai chestioneaza, zi-i ca blocu tau tocmai si-a tras purtator de cuvint si pentru citeva sute de euroi nenorociti n-ai incotro, tre sa-ti faci si tu datoria, ca sa maninca si gura ta o chifla calda. Macar asa, ca poate se enerveaza si da cu microfonul de pamint.

In orice caz, nu-l pune pe Negrescu asta martor, ca nu-i lucru curat cu el. Din ce povestesti tu cu faianta lui, pare ca, mai degraba, ziua o punea (pe faianta), noaptea se surpa. Precis a-nceput s-o caute pe una, Ana ... Si daca nu da de ea, o data-l vezi ca se reprofileaza! Ceea ce as fi eternel neconsolata sa aud ca zidaria ti-a ramas mica ...

In finalul micilor mele rinduri, sa-ti zic si vestea cea mare : in blocul nostru s-au umplut caloriferele, incet dar lent. Oricit de lent, tot trebuia sa se termine de umplut, o data si-o data. Ceea ce s-a si intimplat. A urmat, in tot blocu, juma de ora de exuberanta nebuna, ca atunci cind a batut Steaua pe Foresta Zgura Umorului. Pocneau sampaniile mai ceva ca pregatirea de artilerie de la Stalingrad si zburau paltoanele de la balcoane de ziceai ca e desantul partizanilor rusi in spatele frontului propriu. 

Cind s-au mai potolit uralele, a venit presedintele sa ne-anunte ca tre sa goleasca instalatia. Cind a-nteles ca sansele lui de a scapa viu si nebelit tind asimptotic si fulgerator spre minus zero, ne-a zis si cauza motivului : vaca aia de la 2, madam Leontopol, asta-vara, mincind-o in cu totul alta parte decit vorbea lumea, a chemat un iexpert sa-i monteze, la calorifere, robinete de-alea de inlocuit aerul cald cu aer rece. Evident, operatia a reusit, caloriferul gaurit ! Ca si iexpertul ala, de ce-ar mai fi iexpert, daca n-ar face treaba de poveste ?

Si uite cum se trezeste proasta cu apa pin’ la glezne, si-ncepe sa urle : Opriti focu, opriti focu! Da’ in uralele de-afara, cine s-o auda ? Abia cind ne-am mai potolit noi umpic, a tresarit unu :

- Ia taceti, ma, oleaca ! Parca se-aude mita lu madam Potroaca ; o fi cazut iar in casa liftului. Sa cheme careva pompierii, ca tot le-a taiat Boc 25% din alea nesimtite.

Si uite-asa, am revazut, pe scurt si pe dos, filmul ala  cu Michelangelo.

Noroc ca s-a dus repede domnu Augustin si i-a montat 2 robineti, da de-aia adevarati, ca altfel iar stateam cu frica-n sin.

Acu, ce-o mai fi, om mai vedea ! Da speranta tot in iarna e: sa vina cit mai tirziu !

          In ciuda frigului de-afara si-a uscaciunii din calorifer, cu caldura, Mimi

luni, 11 octombrie 2010

Raspunsul ve

Draga duamna Renata,

Sincera ca sa-ti zic, de domnu’ Samson asta io n-am auzit, da bunicu meu de la Cocirlatele avea un zavod, Samson, o grozavie, de veneau ciobani de la sute de kilometri sa-l ia la stina, cu ei. Si-l rugau pe bunicu, cu ceru, cu pamintu, si cu ce nu-l momeau, da bunicu decit sa-l dea, mai degraba i-ai fi taiat o mina. Nici nu mai zic ca ar fi trebuit sa treaca peste cadavrul meu !

Mie nu mi-a placut numele asta, Samson, si-i ziceam Vasile, ca lu tata, ca ma topeam de drag dupe amindoi. Si Vasile stia ca-l cheama si-asa, si-asa. Pai cum sa nu stie, daca avea capu cit o banita ?

De frumos ce era, nu trecea om pe ulita sa nu se opreasca in dreptul curtii, sa-l admire si sa-l stucheasca de deochi. Da nu se dadeau prea aproape de gard, ca Vasile al meu, catel care batea spre saptej de kile, iti dadea fiori doar daca ridica o buza, umpic.

Na, ca mi s-au umezit ochii, vorbindu-ti de Vasile. Femeie in virsta, aproape serioasa !

....................................................................................................

Cit despre importanta muierii, era si-o vorba: “Bine muiat, e pe jumatate spalat!” Pai sa ma fi prins mama ca nu puneam rufele la muiere, citeva ceasuri inainte, facea armata cu mine. Da, duamna, pentru mine, muierea e sfinta !

Acu, c-am lamurit-o si cu Samson, si cu muierea, sa trecem la calorifere. Multumesc frumos de gindul bun, dar, zice-o vorba : « Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se-ntimple ! » Io fix asta mi-am dorit, niste calorifere superfierbinti. Pai nu zici ca am uitat, seara, o cirpa pe calorifer, si dimineata am gasit-o scrum

Sa nu ma-ntrebi in ce film am vazut asta, ca uite-asa a supravietuit poporul roman : otravind fintinile, tragind cu urechea la gilgiitul caloriferelor si facind haz de necaz.

Dar stai ! Parca se-aude un susur de izvor. O fi vreun pritoc, ori la noapte dorm fara palton ?
                                                                                                   Cu drag, Mimi Ne
                                                                  (Mai e)

vineri, 8 octombrie 2010

Basescu, ingrijorat de tendintele democratice!

Campionul absolut al demagogiei din Romania, dar ce zic eu, chiar din UE, a refuzat sa promulge legea pensiilor, fiindca ... ii facea pe plac !!

In 21 septembrie, el declara public ca egalizarea virstei de pensionare, la femei şi bărbaţi, este o necesitate. Bineinteles, executanti docili, parlamentarii portocalii se conformau dorintei « tatucului » si cuprindeau, in legea pensiilor, aceasta prevedere. Numai ca, surpriza: « tatucul » s-a rasucit. « Nu mai vreau egalizarea virstei de pensionare » - pare a spune el, retrimitind in Parlament legea.

Pesemne, in ultimele 16 zile, situatia femeilor din Romania s-a inrautatit brusc si radical, induiosindu-l pe actualul chirias de la Cotroceni si facindu-l sa-si schimbe , cu 180 de grade, opinia.

Sau, poate, o fi vorba de ingrijorarea pe care i-o stirnesc tendintele democratice, dupa cum el insusi declara:

"Măsura de creştere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare până la 65 de ani, precum şi egalizarea acesteia la femei şi bărbaţi, este necesară, având în vedere tendinţele democratice îngrijorătoare din România şi nu numai, inclusiv în Uniunea Europeană"

duminică, 3 octombrie 2010

Acel inceput ar fi putut fi sfirsit


2 aprilie 2010, ora 16:30

Sint, deja, nervos. Pina la ora intilnirii mai e jumate de ora, iar eu inca n-am gasit nimic violet. Ce sa fac, intotdeauna mi s-a parut o culoare imposibila, cel putin pentru un barbat. In fine, ma decid : mai bine ajung la timp, chiar daca n-am nimic violet !

Noroc ca traficul, uneori imposibil, este azi, cine stie cum, acceptabil. Ajung, la fara 3 minute, in Parcul Operei !

Ma frec la ochi. In parc, nimeni ! Ma rog, mint un pic. E o familie cu doi copii, care se bucura de caldura placuta a unei dupa-amieze insorite de aprilie. Atit !

Trebuie sa admit ca imi scapa ceva. Nu, nu ca-n cintecelul ala italian care a luat, cindva, « Il zechhino d`oro » : Mi scappa la pipi, papa !

In fine, renunt sa imi mai dau cu presupusul. Oricum, mai e o speranta : intilnirea de la ora 19 :00, de la Universitate. Pina atunci, dau o fuga in Cismigiu, sa chibitez o partida de sah.

Ora 19 :00, Piata Universitatii, in fata Teatrului National

Privesc cu teama, si mi se stringe inima cind zaresc un grup de vreo 50 de persoane, majoritatea purtind cite ceva violet. 

(Lilick sustine ca eram 70-80 ; admitind ca ea a apreciat mai bine ca mine, trebuie spus ca aici erau inclusi : un catel, doi copilasi dulci foc, oameni de televiziune, ziaristi, SRI-isti si ce-or mai fi fost pe-acolo.)

Nefiind pe bile, ca Inter-ul, ma clatin periculos. “Cum, noi sintem urmasii Romei, care bem tutun?” De noi o sa se sperie Basescu, si-o sa-si bage mintile in cap?

Am stat, am vorbit, ne-am mai descarcat un pic oful. Ne-am cunoscut. Am vazut, pentru prima oara, pe Lilick, pe Theodora si, cred, pe Vania. (Daca gresesc, imi cer scuze.)

La final, un grup consistent a plecat spre o cafenea. Eu, nu. Aveam un gust prea amar in gura.

Nu, nu poti spune ca ala a fost un inceput. Ba chiar, ar fi putut fi un sfirsit, daca marinelul nu si-ar fi pierdut, cu totul, simtul masurii. Poate ca anemia protestului nostru de-atunci i-a dat curajul nebunesc de-a crede ca poata sa faca orice. Chiar ORICE ! Si, pina acum, a putut! Sa vedem ce-o mai fi ...

Aud voci, in blogosfera, vorbind de un nou protest violet. Tot ca ala ?